Un zâmbet în colţul gurii, un nume şoptit de vânt, două suflete, două chipuri ce se plac, două mâini...o îmbrăţişare, o întâlnire, un sărut...şi simţi că te afli acolo unde nimeni nu poate ajunge: acolo unde albastrul adorabil al cerului se ţine de mână cu albastrul cald al mării, acolo unde norii îmbrăţisează Luna, acolo unde ninge şi e cald în acelaşi timp. Pluteşti, zbori, îşi cresc aripi. Un pictor le colorează la întâmplare, în grabă, dar opera lui este reuşită şi... te îndrăgosteşti!
4 comentarii:
Foarte romantic ... dar atatea figuri d stil ma zapacesc de tot si nu mai pricep mesajul poetic :p
Gaby :)) e arta... nu e o cerere formala=))
si totusi..mai bine nu.:) a trecut un an si mult marie. uite ce intariata mi-s. dar acum te pot contrazice acum un an n-as fi putut :p.
lol. asta o sa spui mai tarziu. pentru ca ti-am zis: e precum o floare se invioreaza dupa o ploaie si se ofileste dupa caldura torida
Trimiteți un comentariu