Apus de soare şi lună de mătase
O ploaie caldă, vie
Un răsărit de stele arse,
O lume care nu mai ştie
Ai impresia uneori că te-ai uitat undeva în trecut, iar când vine primăvara te trezeşti, deschizi ochii şi realizezi visul. Apoi îţi dai seama că ai pierdut timp important pentru tine ca simplă fiinţă trecătoare, ai ratat clipe preţioase alături de cei care te iubesc. Şi ca de fiecare dată când te trezeşti la realitate, îţi umpli chipul cu un zâmbet larg care te arată aşa cum vrei să fi.
Din nimic se conturează ceva şi din ceva devine nimic. Simti cum se învârte pământul în jurul Soarelui, simţi cum te priveşte Luna, simţi invidia stelelor, auzi apa mării cum susură un nou cântec de dragoste... vesel.
Se aude cântecul florilor verii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu