Sa zac in nebunia zambetului meu
Sa am intelepciunea sa nu ma mai complic
Sa privesc inauntru-mi si sa vad un zeu
Crescut de vise, cu gandurile goale,
Sa fiu copil din nou, uitat de lume
Stand mereu deasupra si privind in zare
Si-ntelegand viata ca pe glume
Amintire de nisip sa-mi fii
Ca floarea de matase sa dansezi pe camp
Sa aprinzi in mine lumini vii,
Copilarie! Si sa vezi cum sunt
Un puf de papadie cuprins de goliciune
Am sa ma simt mai tarziu, cand vei pleca
Si-n gura un gust de amaraciune
Pe limba si limbaj va persista
Maria Luciana Dană
Un comentariu:
Dragut
Trimiteți un comentariu