Lumea noastra

Aseara m-am visat coducand un Aston Taurus - ceva intre Aston Martin si Ford Taurus. Sper sa cresc mare:))


Mi-am dat seama - dar nu acum, demult - ca lumea nu se invarte in jurul principiilor mele. Nici macar nu se invarte in jurul principiilor. Ma refer mai mult la lume ca forma. Adica, nu conteaza ce cred eu, lumea va merge mai departe oricum. Poate, in esenta, voi schimba ceva cu gandirea mea, dar de cele mai multe ori asta e putin probabil sa se intample.

Si totusi, e un subiect pe care o sa-l dezbat mereu cu infocare, continuand sa-mi exprim opinia si sentimentele -desi, asa cum am mai spus, putin probabil sa schimb ceva- Lumea. Lumea in care deschidem ochii, nu cea in care ne visam.

Nu inteleg de ce dupa 20 de ani de democratie nu suntem mai buni. Probabil unul dintre motive ar putea sa fie ca democratia, dupa comunism, ne-a facut mai egoisti - un soi de egoism manifestat la nivel global. Asa am ajuns sa ne pese mai mult de castigul nostru, personal, decat de castigul comun.
Un manager egoist nu poate transforma o companie darapanata intr-una de succes. Am vazut asta acum cativa ani, cand managerul a preferat sa ghideze totul spre faliment, pentru ca cel mai mare castig sa ajunga la el: tezaurul de platina.

Dar stau acum si ma gandesc: ce am castigat eu cand am pierdut ore intregi facand documente pentru proiecte sau cautand sponsorizari care nu ajungeau vreodata la mine? Mai nimic care sa merite cu adevarat in afara de experienta. Iar atunci cand am devenit egoista, cei din jur au observat schimbarea si totul s-a terminat. Nu conta ca altii fusesera egoisti de la inceput, nu conta ca ceea ce am cerut era un lucru relativ usor de obtinut. Conta doar ca m-am schimbat pentru un moment, invadata de egoism, am indraznit sa-mi doresc si sa cer. Nu, pentru cei ce vor sa stie, nu regret.
Apoi ma gandesc ce am castigat eu alegand sa sustin elevii unui liceu? Ce am castigat si cat de egoista am fost pentru faptul ca pauzele mele nu mai exista, pentru faptul ca profesorii ma privesc intepator de fiecare data cand preiau cuvantul in consiliu? Am sa raspund cu sinceritate: am castigat dispret, invidie si restul de 0,01% respect. Dar, din nou, nu regret.

Digresiunile mele duc intr-un singur punct: ce daca nu ai un caracter bazat pe egoism? Si aici nu ma refer la egoism ca dorinta de a trai cu intensitate si de a te respecta, ci de egoismul care fura din ceea ce merita si ceilalti; egoismul manifestat ca o forma de rautate. Oricum, cu o floare nu se face primavara!

Poate ca nu ne-am schimbat in bine pentru ca fiecare dintre noi intelege altceva prin acest cuvant - "bine". Fiecare, analizand in conformitate cu sistemul lui de valori, ii da cuvantului un alt sens. Pentru unii inseamna bani, pentru altii familie, pentru altii cariera. Si totusi, in privinta Lumii si a Oamenilor, de ce nu ajungem la un punct comun?
Si mai tragic e ca atunci cand un Cineva se poarta bine, este considerat naiv si prostanac - un pampalau. "Uite-l si pe fraierul ala care ajuta batranul sa treaca strada!", "Uite-l si pe idiotul asta care asculta rock in casti si ma injura pe mine ca vreau sa ascult o manea cu volumul putin mai tare!" SAU, gandind la un nivel mai inalt, "Uite-i si pe prostii astia care incearca sa investeasca in Ţară, in loc sa-si tina banii pentru ei".

Privind altfel, m-am saturat sa stau intr-un varf de picior in tramvai, m-am saturat sa fiu avertizata sonor pe trecerea de pietoni, m-am saturat sa vad batai in strada... Asta nu este lumea in care traiesc atunci cand inchid ochii.

Poate am fost prea dura, caci totusi trebuie sa recunosc faptul ca o parte din Lume incepe sa se miste spre bine. Oamenii incep sa capete respect si bun-simt, chiar daca in cantitati mici.
In plus, exista o extrema despre care o sa vorbesc data viitoare.