a 12-a

Clasa a 12-a poate fi una dintre cele mai frumoase, dar cu siguranţă e una dintre cele mai stresante.
Am început deja să numar firele de păr alb din capul meu, sau kilogramele pe care le-am dat jos şi mai presus de toate, abia acum am început să observ maturitatea feţei mele şi nu numai. N-am visat niciodată să rămân mereu la fel de tânără pe dinafară, dar pe dinăuntru speram şi încă mai sper să pot păstra o parte de copil.
Constat însa cu tristeţe că pe zi ce trece naivitatea şi inocenţa mea se evaporă, nu din cauză că mi-ar fi prea cald cu mine, ci din cauza vorbelor şi a faptelor celor din jur care frig şi chiar ard câteodată, şi care uneori pot fi insuportabile.
Mai sunt câteva zile şi voi termina şi cu admiterea şi cu trimiterea documentelor finale către Birmigham. Dar deşi 95% aş putea să spun "DA, voi pleca fără să mă uit înapoi", îmi rămân cele 5% care nu sunt relative numai la bani (nu banii sunt importanţi în lumea asta-deşi oamenii i-au făcut să pară- şi mai mult de 95% dintre noi cred asta). Sunt 5% procente pline de amintiri frumoase şi prieteni, de regrete că nu pot schimba lucrurile neplăcute, de păreri de rău, gândindu-mă că s-ar putea să nu mă mai întorc.

Le mulţumesc celor care văd în mine luciri şi celor care mă fac să cred şi să merg mai departe.
Le mulţumesc celor care mă susţin şi mă încurajează.
Le mulţumesc acelora cărora le pasă.
Le mulţumesc şi celorlalţi.