Am adunat in pumnul meu vise si zboruri si clipe. Apoi, cineva a suflat peste ele si s-au ratacit in ganduri.
Am inceput sa plutesc peste blocuri comuniste si gri, sa caut. N-am gasit. Caci in fiecare statie de tramvai aud doar oameni nervosi ce se inghesuie disperati sa ajunga undeva - cu ce folos? Cred ei ca asa se poate cumpara fericirea? Asa am mai intarziat o data. Asa intarzii si tu, dar inca te mai caut.
Si apoi, culmea nebuniei intr-o marti 13. Mi-am zdrobit piciorul drept sub fiare ce par de cauciuc. Asa te amagesc ele si apoi iti zdrobesc sufletul. Am reusit sa ma ridic, caci a vrut sa ma asculte la fizica. Eu ma gandeam la ceva chimie... chimia din vise... alte vise.
Intr-o seara ma intrebam cand am devenit asa subtila. A fost atunci cand am reusit sa realizez ca forma cuvintelor nu e si fondul lor. Si toate ascund intelesuri nepatrunse...
2 comentarii:
It's nice to be important but it's more important to be nice.
Lasa sentimentalismele caci ai lucruri mai bune de facut.
uf. trebuia sa vii tu repede sa ma tragi cu picioarele pe pamant>:P
lasa k ma intorc maine:))
Trimiteți un comentariu