Mi-e dor de zilele in care eram mica si proasta. Mi-e dor de atunci cand traiam in vise implinite si eram patrunsa de linistea sufleteasca ce-mi lumina fata. Mi-e dor de intamplarile hazlii de cand eram atunci. Mi-e dor sa ma simt fericita. Mi-e dor de noi, de ei si de voi. Mi-e dor sa nu-mi pese de grijile cotidiene. Mi-e dor sa nu ma mai gandesc la viitor. Mi-e dor de atunci...
Si stiu ca nu ma pot intoarce. Si stiu ca niciodata nu va mai fii la fel. Si stiu ca am sa plec... Si inca imi va fii dor...
Nu vreau sa ma gandesc ca suntem a 12-a. Nu vreau sa ma gandesc la ceva ce se termina. Nu vreau sa ma gandesc cum va fi. Dar nu vreau nici sa ma intorc...
Am ajuns sa depanam amintiri, sa ne gandim nostalgici si totusi veseli la cum a fost. Eu imi doresc mai mult, dar timpul fuge gonit de univers. Am incercat de multe ori sa opresc timpul pentru a putea sa-mi dau seama ca e un vis ce nu se va implini vreodata. Si odata cu timpul fugim si noi, dar spre deosebire de el, noi ne uitam inapoi...
Mi-e dor de atunci...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu