O zi... si maine

Am ajuns iar prea tarziu. Pierd mereu un tren ce de fapt nu l-am avut niciodata.
M-am amuzat de dimineata la incercarea disperata a Ancai si a lui Andrei de a o trezi pe Cristiana. Mai intai pixuri, apoi gadilatul si apoi sutienul. Oameni perversi.

Apoi am avut o ora ciudata de chimie. Da, cu Marcu. N-am avut manual -costa, deh.
"Cei care nu au manual primesc absenta"
"Imi cer scuze ca indraznesc, dar nu mi se pare corect"
"Asa e regulamentul"
"Pai daca tot am absenta, inseamna ca pot sa ies din clasa, nu?"
"Mai bine stai si fii atenta la ora"
Putea sa fie mai rau, dar am ales sa stau. Insa unii ma stiu - sunt de o incapatanare... irecuperabila. N-am scris nimic.
La sfarsit, bineinteles ca rabdarea a fugit.
"Sa faceti pe ambitiosii vad ca stiti, ca domnisoara din ultimele banci nu a scris nimic toata ora..."
Restul e tam-tam.

Am fost pe invisible, se pare. Poate data viitoare voi fii on. Iar regulamentul tace.

Prea subtila cred... dar pentru o prima zi la volan in trafic, sunt multumita ca inca mai dau cuvinte si intelesuri.
Si mate...